Andu
Administrator
Data inscrierii: 03/Mar/2008
Mesaje: 51
Localitate: Bucuresti
|
 Trimis: 04/03/2008 11:05 Titlul subiectului: Duminica 02 martie 2008 |
|
|
Credința religioasă poate să fie un instrument foarte puternic fie spre
bine, fie spre rău. Aceleași motive care îl fac pe unul să-și dea viața pentru
Hristos (Mat. 16,25) pot, în alte circumstanțe, să-l determine pe altul să se
arunce în aer în numele dumnezeului său. În definitiv, dacă un om crede
că Dumnezeu îl cheamă să facă ceva, mai este dispus să lase vreun considerent
de natură pământească să-i stea în cale? Acesta este și motivul pentru
care, de exemplu, unele guverne caută să reprime religia în mijlocul
poporului, pentru că nu vor ca oamenii să se supună unei autorități mai
înalte decât a lor, iar guvernanții nu pot ajunge să aibă o autoritate mai
înaltă decât cea divină. Pe de altă parte, și ei sunt oameni și nu sunt imuni
față de dorința de a-și alia incredibila tÄrie a religiei și de a o folosi în
avantajul lor. Ucenicul lui Hristos trebuie să fie conștient de diferitele
pericole care îl pândesc acolo unde se face abuz de puterea religiei.
1. Ce lecție putem învăța din Ioan 6,1-15, cu privire la cum ar necesitÄ să
privească un ucenic tÄria politică?
______________________________________________________________
Scopul venirii lui Isus pe pământ nu a fost acela de a deveni un rege
pământesc, de aceea este clar că a câștiga vigoare politică, pământească,
nu trebuie echivalat cu a face lucrarea de ucenicie. Că Dumnezeu poate
să-i așeze pe oameni în poziții care le conferă putere sau că îi poate folosi
pe oamenii care dețin puterea este una, dar ca să privești câștigarea de
putere politică în Numele lui Dumnezeu, ca fiind lucrarea lui Dumnezeu
sau lucrarea de ucenicie, este cu totul altceva. Nimic din Noul Testament
nu ne prezintă vreo legătură între acest tip de putere și Evanghelie. Din
nefericire, chiar și cei mai apropiați dintre ucenicii lui Isus au pierdut din
vedere acest aspect important: „Ucenicii se unesc cu mulțimea, declarând
că tronul lui David Îi revine de drept Domnului lor. Numai modestia,
ziceau ei, Îl face pe Hristos să refuze o Ăźntocmai onoare. … Cu nerăbdare
se pregătesc să-și aducă planul la îndeplinire.” – Ellen G. White, Hristos,
Lumina lumii, pag. 378. Construind pe așteptările lor înalte și pe entuziasmul
mulțimii, ei au încercat să-L ia pe Isus cu forța și să-L facă împărat
(Ioan 6,14.15). Aceasta era ucenicia în viziunea lor. Ca răspuns la inițiativa
lor, Mântuitorul a dat drumul mulțimii, i-a trimis pe ucenici dincolo de lac
și S-a dus solitar pe munte, să Se roage.
În ce fel am putea să abuzăm de religie la grad personal și să o folosim
pentru a ne atinge niște scopuri egoiste?
_________________
sSSst...e timpul sa asculti!!! |
|
